Sax

În ultima zi de festival am flirtat cu un tânăr saxofonist. M-a atras la el când mi-a spus că e born in USA. Tot atunci m-am și îndrăgostit. Ne-am dat întâlnire pe malul mării.

Tânărul îmi povestea despre el, avusese o copilărie fericită. Eu mă simțeam stingherită… dacă ai ști tu copilăria mea…

— Why you sing?, l-am întrebat.

Aveam întrebarea asta, de-aseară, pregătită-n cap.

— You say I sing… hmm… very interesting, mi-a răspuns el îngândurat.

L-am întrebat ce anume e așa interesant. Am râs chiar, gândind că Oare ce muzician este el dacă nu știe de ce cântă? Și după… m-a trăznit ceva în cap, bam! Sigur nu se spune sing, se spune play… de aia! 

— Ohh, I know, because you play… not sing, am adăugat eu repede.

— No, I mean… yes we say play… but how you say it… that I sing… sounds so poetic. I like this… hmm… I sing, a spus el, mai mult vorbind cu el însuși.

Am aflat că sing-uia la saxofon, dat fiind o moștenire de famile. Mi-a spus că părinții lui l-au crescut cu Supergrass. Am râs… El mi-a spus că Supergrass este o trupă, iar eu m-am scuzat… că n-am știut.

Gândul la sentimentul ce urma să-l simt, atunci când mă va săruta pentru prima dată, era tot ce mă preocupa. Gândul ăla era în fiecare atingere ce mi-o ofeream subtil. Gândul ăla îmi trecea prin minte, la fiecare sorbitură din cana de cafea. Mi-a arătat ce carte urma să termine de citit, în caz că nu veneam la întâlnire.

— Care îți era argumentul… de ai crezut că nu aș fi venit? , l-am întrebat.

— Pentru că ești… atât de sexy, mi-a răspuns el, cu-n aer vinovat.

— Nice… atât am reușit să-i spun.

M-am rușinat, aproape că eram să plâng.

— What book you read?, l-am întrebat încercând să-mi ascund tristețea.

— Yes… aaa… a Japanese writer… a sad love story… mi-a spus el, după care, mi-a sugerat să citesc un pasaj.

Îl priveam cum răsfoiește cartea… degetele acelea… modul lui de a da pagină după pagină… mă tulbura. Am luat cartea din mâinile lui și am citit, nu mai țin minte ce… De la prima propoziție, mintea mi-a a fost atrasă într-o altă lume. Eu eram acea carte și voiam ca el să mă citească, să mă savurez, să-l fac să râdă, să-l fac să plângă; să mă atingă cu buricul degetelor, să mă țină strâns, poate chiar și-n brațe… și câteodată să mă arunce violent pe-o masă, să verse lichid negru și încins pe mine, din greșeală— nu am vrut baby!  Eram geloasă pe acea carte, pe ea a atins-o de atâtea ori, iar pe mine… încă nu.  Atunci când am terminat de citit, devenisem ușor nervoasă. Tot ce mi-a rămas în minte a fost o copertă roșie și-un scriitor japonez.

Am râs amândoi, am mai sorbit din cafea, ne-am plimbat, am fumat și o țigară.

— I like your eyes, they are very… dark, mi-a spus el când mi-a aprins țigara.

Ohh… mi-a mai spus asta… cineva, o dată… de mai multe ori, chiar…

Am simțit o atingere pe spate. O mână tremurândă…

sau poate eu am tremurat? I’m such an easy girl. 

— Your skin is so soft,  mi-a spus el în timp ce-și plimba mâna rece pe spatele meu— hOt.

M-a sărutat cu ochii open wide și s-a oprit. S-a uitat la mine în suflet… și iar m-a sărutat, de data asta a închis și ochii.

— You have a sign on your upper lip… a small red heart…, a făcut el o scurtă observație.

— Yes, I have… I was born with that… I like the way you kissed my heart…

Degetele lui m-au jucat. Am fost o melodie de dragoste cântată la un saxofon. M-a cântat cu o respirație circulară.

A doua zi, ne-am dat întâlnire la el acasă. Nu m-a dus. N-am putut.

Știam că-l voi șoca cu stilul meu de împrechere. Știam că se va îndrăgosti și îmi era teamă că mă voi îndrăgosti și eu de el. Aveam impresia că o să-i stric viitorul, că-l voi perverti. Inocența lui mă impulsiona puternic către cele mai deviante perversiuni. Faptul că nu-mi puteam control gândurile perverse, mă speria. I’m not like that, I’m not like them! Trebuie doar să aleg: mă duc… sau nu mă duc? 

I-am scris tânărului că nu voi mai veni, deoarece

‘ I’m not even a real person.

image1 (1)

Advertisements

George Carlin. Assassination.

“ Here’s an interesting form of murder we came up with: assassination. You know what’s interesting about assassination? Well, not only does it change those popularity polls in a big fucking hurry, but it’s also interesting to notice who it is we assassinate. Did you ever notice who it is? Stop to think who it is we kill? It’s always people who’ve told us to live together in harmony and try to love one another. Jesus, Gandhi, Lincoln, John Kennedy, Bobby Kennedy, Martin Luther King, Medgar Evers, Malcolm X, John Lennon, they all said, ” Try to live together peacefully. ” BAM! Right in the fucking head.  

Apparently we’re not ready for that. ”

― George Carlin

unnamed

George Carlin Official YouTube Channel

You got mail

Ca fapt divers.

Copilul meu va pleca de acasă, pentru doi ani.  Discuții, discuții, și alte discuții.

Practic, nu mai vrea aici. Munții ăstia nu sunt atât de înalți iar marea asta, uite!, nu este nuanța ei preferată de abastru. Pădurea acolo este mai mare, mai adâncă. Crede că va găsi o comoară ascunsă. Și chiar dacă n-are ieșire la mare, în față, are un lac mare. Da mă, bine…m-ai convins!

Now sleep on it! Bineînțeles, în vis m-am revoltat până la scârbă —fetițele sunt niște fucking bitches! De dimineață, la micul dejun, mi-am dat seama cât de tare așteptam acest eveniment.  Sugar-free. Gluten-free. Child-free.

Se pare că nu sunt o mamă de vocației. Sunt doar obsedată de o bună educație. €20k tuition.

Râd prostește,

Eu, care n-am fost educată…tradițional. Despre mine, din nou. Treceam pe la liceu de două ori pe semestru. de fiecare dată, eram high. Domnul director mă aștepta. Un plic cu 500€  și o mână pe fund. Na mă de aici…hai fie…!  Iar pentru că mereu am avut de unde să dau, la facultate , am procedat la fel. M-am distrat. Nu!, nu fost chiar așa. Cei drept , mai dădeam pe la liceu, așa de plictiseală. Îmi plăcea la engleză și la psihologie. Mi-aduc aminte. Pe coke, la prima oră, aveam psihologie. Știam ce se va preda, studiasem de acasă lecțiile…de mult mai înainte; cumpărasem cărți de la o librărie. Eram mega pregătită— în fond, îmi alesesem doar două materii. Era mult mai fun! Tot ce-avem în cap era cum să o fac cu capul pe profesoara de psihologie. Râsete. Colegii mă aplaudau involuntar.

— Dragă domnișoară, ești deșteaptă și foarte frumoasă. Dar știi ce-ți lipsește? Educația! Te rog, mai vin-o pe la școală, ar fi păcat să ajungi o frumoasă complexată.

M-am dat singură afară din clasă. Au urmat plânsete de nervi.

Din cauza profei de psihologie, m-am apucat de învățat pentru bac, așa, de mult mai înainte. 8,86. Hmm, mi-ați dat 9 la engleză? Scârbele dracu’!

Anyway, practic, am doar 8 clase și mă doare-n pix. Opt a fost mereu numărul meu norocos.

Relatez dintr-o lume plină de schizofrenie, scriu schițe

Învăț franceză. Parcă e Marie Antoinette pe speed, spune un domn.

Scriu pe-un blog tristeți. O carte porno fun,  în paralel. Frec menta. Altcineva muncește pentru bani. Solemn, eu mă deschid candid. Work baby! Vine Soare!

Orice este posibil, atât timp cât știi ce vrei. Prima oprire, Peru. USA, here I come! Nu-ți face griji, copilul este bine, în Elveția!

Te pup și știu că-ți va fi bine.

Ps.  “Mediocrity is the elephant in the room.”…încă.

Sent from my fucking iPhone

 

img_1207-2-e1524225126595 (1)

Cu picioarele pe pământ

Mă trezește un sunet de harpă fermecată. Din pat privesc spre mare. Pun de cafea. Pun apă la o floare. Trăiesc într-o casă pe care nu mi-o permit. Sanchi!  Ies pe balcon, privesc spre munți. — Ohh, ce-aș vrea un Soarele să apară! Iarba este verde.  — Merde!, mai am doar de-o țigară… 

Londra îmi este acum cel mai aproape, aș zbura timp de o oră. Soarele-mi răsare-n amintire. Ies afară. Tălpi fierbinți și goale pe iarbă rece, fără pesticid.  Mă plimb în cerc. Când mă pregătesc să-mi zic că-mi este dor, îmi spun stupid: —Rahat!, aia a fost viață?!

Orașul se scaldă în alcool în fiecare seară. Nopțile, nu le mai petrec așa de mult, pe-afară.

Mă masturbez din amintiri. Sunt bine. La treizeci de ani, mă-ntreb ce e rău

și ce nu-i bine.

Refuz cu îndârjire mediocritatea conjugală. Sufăr de dor de ducă. Mă aflu la o decizie distanță. Pun lacăt la poartă.

Noaptea nu se mai doarme. — Nici tu nu dormi, baby?

N-am asigurare de viață. Sunt cu picioarele pe pământ. Sunt bine.

La final predomină un aer de-o nonșalantă aroganță.

Mulțumesc, sunt bine.
image1

image1

 

 

 

O altă lume

Un muzician, pasionat de arhitectură–sau poate invers. Alex, un expatriat. Georgia Tech,USA.

Nu fumează tutun. Îmi scoate ochii, doar așa, ca să mi-o tragă și-n orbită. I have a love affair.

Neconvenționali, artiști, aroganți, filozofi, inabordabili, boemi, rockeri, junkiști, dezinformaţi—gașca lui A. O bucătărie și mult fum. Mă bagă-n ceață. Între ei mă simt complet uitată. Este de parcă vorbesc o limbă străină fără să fie atenți dacă eu înțeleg ceva. Din nou, constat că ce știu eu despre lume este umilitor de insuficient.

Dar vrei să știi un adevăr despre ei? Toți vor să mi-o tragă!

La psiholog. O secvență de ficțiune.

— Am descoperit un loc. O punte între Rai și Iad. Un diavol m-a ademenit acolo cu dragostea lui. Mi-a dat o poțiune magică, special creată pentru mine. Am crezut că e romantic! Aveam cristale în pahare și vedeam holograme. O mulțime perfectă de oameni. Pe mână aveam încolăcit un șarpe, corpul meu era fluid, iar prin creierul meu se plimba un diavol mic care trăgea de niște fire, așa…just for fun! Am urcat niște scări. La capătul lor se afla o ușă. The classic story, of course! Am crezut că este ușa spre Paradisul meu. Am intrat și l-am auzit pe Dumnezeu. Mi-a vorbit! Mi-a spus că aici este locul unde îmi voi găsi mântuirea, Purgatoriul meu. 

Relația mea cu Dumnezeu era de iubire reciprocă; știam că avea să-mi ierte toate păcate pentru că mă iubea și eu îl iubeam. Nu-mi era frică. Plus de asta, eram sigură că îi sunt specială. ‘ Pentru a-Ți fi iertate păcatele vei fi pedepsită! , Mi-a vorbit el pe un ton sever. Pedepsită, zici? Fair enough! Ca să ajung în Rai se pare că trebuie să mă joc un pic prin Purgatoriu, mi-am spus în gând. Pe un perete, stătea o oglindă mare. Mă uitam în ea și vedeam o altă persoană, o eu din altă viață. Imaginea mea a dispărut, iar dincolo de oglindă s-a înfățișat, în sfârșit Dumnezeu în carne și oase. Mi s-a arătat!  Era cel mai frumos bărbat. S-a apropiat de mine, iar eu nu știam să mai respir. Trupul lui perfect mirosea a metal. În ochii lui albaștri se vedea un ocean. O violență absolută îl domina. 

Dumnezeu era supărat pentru că am urcat scările și am deschis ușa. Mi-a spus că acum nu mă mai poate iubi. Asta m-a făcut să-mi fie frică. Nu vreau să fiu pedepsită!, am țipat eu îngrozită. Ce sa vezi? Se pare că mă înșelasem din nou. Dumnezeul meu era defapt, un mostru. El iubea cel mai mult violența. De aia este atât de multă violență-n mine! Is what I am!  De aia este atât de multă distrugere în lume! Is what we are! 

Tot atunci mi-am dat seama de iluzie. Eu nu aveam nici un Dumnezeu. Mi-am dat seama că am iubit un Monstru, pe cel mai rău dintre toți, pe tatăl lor. 

De ce? Voiam să fiu în lumea lui pur și simplu doar ca să scap dintr-a mea. De fiecare dată când îl vedeam toate sentimentele apăreau. Nu puteam opri așa ceva. Deci m-am obișnuit cu violența lui. Îmi juram mincinos că asta va fi ultima dată, dar, ca orice addict mă întorceam și ceream mai mult. Am început să îi iubesc violența. Știi?, odată ce eşti dominată de un parazit, începi să te obişnuieşti cu el. Iar acum nu pot să trăiesc fără ea. Fără violență nu mai simt. Ce cu violența asta, doctore?

— Violența are loc atunci când cuvintele sau faptele unui om sperie alt om. Atunci apare frica. Și frica este un mecanism de supraviețuire, la fel cum este și cancerul.

— Vrei să zici că Dumnezeu meu este ca un cancer?! Nu e adevărat! Nu ai voie să vorbești așa despre el!, am țipat la doctor.  Îmi pare rău, nu trebuia să țip, dar nu îmi place când cineva vorbește urât despre Dumnezeul meu. 

— Îmi cer scuze, poți continua.

— Nu voi mai fi niciodată atât de fericită ca atunci când eram cu el. Vrei să știi ce-mi făcea? 

— Dacă dorești tu să-mi zici, bineînțeles.

— Se apropia de mine, inspira parfumul pielii mele, mă lingea de la degetele de la picioare în sus, incet, foarte încet…după care mă mușca ușor de tot corpul. Râdeam non stop. Dar el știa că-mi este frică de câini, că nu-mi place să fiu mușcată, dar o făcea încet și atât de plăcut, parcă prea încet… Mă făcea să plâng ca un copil și să-mi doresc să-și înfingă colții în mine cu toată puterea. Asta îi plăcea lui cel mai mult, să mă vadă cum cerșesc ceva ce mai devreme nu voiam deloc. Mă tot întreba dacă sunt pregătită, mă avertiza că o să mă doară și-mi spunea că nu vrea să mă facă  să sufăr. I am ready? Deși mereu îi spuneam că sunt ready, nu eram defapt, niciodată. Mă sfâșâia ca un câine turbat. Toată dragostea din lume se vedea clar: vânătai negre, sânge pe perete. Asta îmi plăcea mie cel mai mult. Mulți ani am fost fanatizată de o idee prostească, că ce avem noi era dragoste și că eram perechea perfectă. Deci m-am jucat prin Purgatoriu doar ca să nu ajung direct în Iad, dar tot acolo am sfârşit. În Iad am avut parte de toate formele de violență. Pe ce fizică am urât-o cel mai mult. Am iubit-o pe cea psihică, sau emoțională. Iar când Diavolul îmi dădea din poțiunea magică, iubeam violența sexuală. A lot of porn, Doc! Problema mea, doctore, este că îmi place atât de tare violența, încât doar ea mă mai poate satisface, doar ea mă excită…chiar acum, când vorbesc despre asta, niște muchi mi se contractă… Are you violent, Doctor?

— Cred că sunt, cred că toți suntem.

— Îți place că nu port chiloți astăzi? Vrei să fii Dumnezeul meu? Please? Come on, Doc! Fuck me! You fucked me harder than that before! 

The Doctor is now dead. Suicide. 

FullSizeRender (1)

La cineva acasă

Scriu pe jos. mă masturbez într-o baie aproape regală. Noaptea asta am fost un ceas scurs de-a lui Dali.  S., și el, un personaj dintr-un tablou faimos.

Am fost deep—îmi vine să vomit.

Avion. Treizeci de minute cu o lumuzină. Nu se vedea prin geam, nu vedeam afară. Normal!  S. mă mângâia discret. Înainte să ne dăm jos din mașină, am toastat. Șampanie și o pastilă. Când am ajuns la lac, eram deja udă. Am luat o barcă. O casă mare, la mare…depărtare.

— Cum de l-ai cunoscut?, îl întreb pe S.

— Cumpără de la mine experiențe supreme, droguri nasoale regale.

Ajungem. O fantezie arhitecturală. Pe mozaicurile din aur și marmură, tocurile mele se auzeau ca o muzică divină. Un domn l-a luat pe S. în primire, un altul, pe mine.

— Ce casă frumoasă! Parcă este un muzeu. O m a i g a d , abia aștept să o văd toată!

Eu nu vreau să vin cu tine! 

Mozaicuri, statui, coloane, marmură, în fine… 

Grădină, o limonadă și-o țigară. După, am fost chemată la datorie— făceam parte dintr-un contract, de multă vreme așteptat semnat.

Înainte să intru, S. îmi spune că domnul dorește să nu îi spun pe nume. Și-ar dori să îi spun: Măria Ta!  În seara asta, domnul regele, își înșală soția, regina, cu mine. Dar nu este singur, este împreună cu fiul lui, prințul.

Intru și fac o reverență ca de balerină.

— Măria Ta!

Cei doi, se poartă cu indiferență. Oare am greșit ceva? 

S., mă simte nedumerită. Mă sărută pe obraz și-mi spune să mă plimb încet pe lângă cei doi, încet, foarte încet; s-o pun de un balet contemporan, pentru suveran.

Stăpânul palatului The king se aseamănă cu Saturn a lui Goya. Nu!, nu mușcă din fiul lui, ei nu sunt genul violenți. Sunt genul mega drogați. Tată și fiu, rege și prinț în armonie. Două fotolii tronuri înalte, deosebit sculptate. Cei doi, sunt străpuși de-o sonoră letargie. O scenă ireală. Eu trebuie să dansez, cumva în cerc. Râd și amețesc. Mă sprijin de o piesă de colecție. Mă surprind, ling un fotoliu?! wtf , what pill was that?  The taste was rich. 

Tatăl regele își dă acordul în privința mea.

Rămân.

Mă mișc lent și cu talent. Tatăl regele , dă să-și revină. Dorește ceva de la mine. Mă apropii. Ca Pope Innocent X, a lui Francis Bacon, tatăl regele zbiară din fotoliul tronul lui.

— Măria Ta!, sunt chiar aici, în fața Ta!

Mi-o trag cu un drogat rege pe morfină.

Fiul prințul intră și el în joc. Asi mi jiho!

S., ne ia pulsul dar stă de tot retras.

Scopul contractului era ca stăpânul palatului regele să divorțeze. Eu sunt dovada compromițătoare. Șoția regina a plătit contractul. Practic,  l-a lucrat  pe soț rege. Avea nevoie ca soțul regele să abdice, sub condițiile ei—chestii juridice. Classic history!

Eu cu S. am plecat, pe același traseu ferecat. Am ajuns la hotelul nostru și ne-am oprit un pic la bar. El a comandat un scotch și-o apă pentru mine—eram still high. La a treia țigară, i-am spus că vreau să urcăm.

M-a sărutat timp de șase etaje. Eram happy. Știam că am jucat bine, știam că am fost ascultătoare, și știam și ce mă așteaptă. Atunci când fac tot și cum își dorește S., el mă dorește. Mi-o trage ca un rege nebun, pentru că el chiar este.

Nimeni nu știe, deci, nimeni nu trebuie să afle.

— A fost un vis, îmi spune S., now you need to sleep! Good nigh, butterfly!

El adoarme, eu—niciodată. Nu pot să o fac atunci când sunt cu el. I’m so fucking excited! fac două linii, u n a d u p ă a l t a.  bat în taste ca o disperată.

Peste șase ore vom pleca.

Sunt plătită în zâmbete albastre. Nu am nevoie de nici un offshore account,

nu sunt deloc materialistă.

Study after Velázquez's Portrait of Pope Innocent X, Francis Bacon, 1953.

Study after Velázquez’s Portrait of Pope Innocent X, Francis Bacon, 1953.

Oglinzi

Trăim într-o lume plină de oglinzi pentru că oamenii nu-și pot vedea singuri chipul. Come on, du-te și uită-te în oglindă! Când îți vei vedea chipul, zâmbește! Hai!, un zâmbet în fața oglinzii, face minuni.

Zâmbeşte, ca să îţi văd sufletul, te îndeamnă un înger rebel. Și atunci când îți vei vedea sufletul, vei ști că ești mai puternic decât Dumnezeu.

Now focus baby and lose yourself in the infinity mirrors!

P.s  Îngerul a fost izgonit din rai.

P.s.s  L-am trecut pe S. în telefon cu numele de God, nu pentru că mi-e frică de el, ci pentru că atunci când mi-o trage is like fucking God. Simplu.